Sep 202009

Lacună de toamnă

Creații 9 Comments »
Pentru amintiri derivate  de către tine,
mă rememorez când te uit,
deși departe, în apogeuri de dor,
m-ai îmbolnăvit mincinos de lipsa ta,
iar acum,
nu mai simt…
m-ai dăruit prea simplist
nopților care veghează pentru
demersurile cotidiene ale stelelor,
te-am uitat forțat,
deși te intruchipam fiecărei secunde
care anunța un alt următor minut…
ai formalizat existențe,
ai implinit momente,
dar mi-ai omorât trăiri …

Pentru amintiri derivate de către tine,

mă rememorez când te uit,

deși departe, în apogeuri de dor,

m-ai îmbolnăvit mincinos de lipsa ta,

iar acum,

nu mai simt …

m-ai vândut prea simplist

nopților care veghează  pentru

demersurile cotidiene ale stelelor,

te-am uitat neîmplinit,

deși te întruchipam fiecărei secunde

care anunța un alt următor minut.

ai formalizat existențe,

ai împlinit momente,

dar mi-ai omorât trăiri…

Posted by Eduard
Sep 132009

Inovație sentimentală

Creații 24 Comments »
Mă joci cald printre versuri sumbre,
iubire rece,
mă ai doar pentru aparențe…
eu te iubesc, cu tot, cu tine
încât mi-e dor…
mă simt ideal într-o iubire
prea platonică, prea deformată de
extazul pe care-l invocai:
de tot, de zor, din neauzite;
povești pentru dependenții de trăiri,
pentru care existam, doar ascultându-le.
eu te trăiesc…
cu dor, cu ființă, cu sete
mi-e să trăiesc în lispa de-a te avea.
tu nu ai fost și nu vei fi,
doar ai încet să fii.
Mă joci cald printre versuri sumbre,
iubire rece,
mă ai doar pentru aparențe…
eu te iubesc, cu tot, cu tine
încât mi-e dor…
m-ai  idealizat  într-o iubire
mult prea platonic deformată de
extazul pe care-l invocai:
surd, anost, din neauzite;
povești pentru dependenții de trăiri,
pentru care existam, doar ascultându-le.
eu te trăiesc…
cu dor, cu ființă, cu sete
mi-e să trăiesc în lispă de-a te avea.
tu nu ai fost și nu vei fi,
dar ai dispărut să fii.
Posted by Eduard Tagged with: , , , ,
Sep 022009

Apartenență …

Creații 20 Comments »
Tăcerea perfectă a oxigenului îmi zgârie retina;
m-ai abandonat temporar în visele tale
printre regrete cicatrizate vizibil. nu mai sunt.
dar, m-am născut din golul aprins de dorul tău.
te-am inspirat uitând a mai expira parfumul tău,
când mă căutai printre neajunsuri carnale, tu,
minune demonică, m-am pierdut…
aș invoca amintiri bolnave, doar să mai te stăpânesc o secundă:
să mă atingi cu ochii tăi fierbând în perversitate iarăşi,
să dai contur existenței  mele cu atingeri timorate,
pierzându-ne într-un gând, doar noi.
încât, am adunat dorințe stelare, să luminezi doar pentru mine
și în zadar a fost căci fără să te am… mă sting
incet, neînsemnat din emoțiile supranaturale ale ființelor
contemplând albastrul pentru universul meu .
  1. Evelyn și eu :
Tăcerea perfectă a oxigenului îmi zgârie retina;
m-ai abandonat temporar în visele tale
printre regrete cicatrizate vizibil. nu mai sunt.
dar, am renăscut din golul aprins de dorul tău.
te-am inspirat uitând a-ți mai expira parfumul,
când mă căutai printre neajunsuri carnale, tu,
minune demonică, m-am pierdut…
aș invoca amintiri bolnave, doar să  te mai stăpânesc o secundă:
să mă atingi cu ochii tăi fierbând în perversitate iarăşi,
să dai contur existenței  mele cu atingeri timorate,
pierzându-ne într-un gând, doar noi.
încât, am adunat dorințe stelare, să luminezi doar pentru mine
și în zadar a fost căci fără să te am… mă sting
incet, neînsemnat din emoțiile supranaturale ale ființelor
contemplând albastrul pentru universul meu .
Posted by Eduard
© 2009 Suffusion WordPress theme by Sayontan Sinha