Vara asta te-am căutat printre amintiri. Te-am trecut de mult printre dorințele trecutului, și te-am regăsit în fiecare adiere de noapte de dincolo de extaz. M-aș fi pierdut în zâmbetul tău, iar acum când trăiesc, trăiesc doar fără tine, fără implicare. Mă doresc infinit, și pot uita nopți de veghe când așezam gânduri nocive, și doream trezirea din morți a simțurilor uitate de păcate … Așa mă văd de fiecare dată, când conștiința mă roade de două ori. Ba de trei ori, când mă uitam căutându-te și chiar mai mult, când credeam în fiecare gest al ființei tale. Ah, ființă muribundă, ai uitat să-mi ceri să te uit, ai uitat să-mi amintești ce bine mi-e să uit să te uit, ai uitat tot. Nu există nerv încă neafectat de iubirea ta, de falsul pretext al dragostei noastre, de dorul terestru în care ne afundam de fiecare dată când mă adormeai cu cuvinte deșarte … Și cotinuu declanșam idili pentru cei ce încă sperau la strângeri formale de mâini, pe alei împietrite de cuvinte dornice de căldura serelor noastre sufletești, când visam că meritam unul pe altul. Tu, poți iluziona de fiecare dată când zâmbești frumos și conturezi călduri ale trupului, gemete din fericire și fiori adevărați de departe … din străfund.
ace de conifere perforând prin timp,
Recent Comments