mă plictisec uzual
admirând guri banale atinse de salive incerte,
când,
să dorm ceresc aș innopta spre tine.
părule, fredonează-mi mutual
adieri din vânt,
cand-aș spori nostalgii indepărtate
primate de trăiri din tine.
mă scriu indepărtat,
uitând c-au fost vise sperande la noi,
să adulmec mirosul zborului,
imbată-mă conștiincios,
imprumutându-mă spre tine.
Straniu-aș pasiona emoții lăuntrice
Spre a decora, arătand către zidul-
acolo, pe acoperiș.
M-aș plezni senil
De-o boală ereditară singuratică
Intreaba-mă,încet, o fericire
acolo, pe acoperiș.
De-aș saliva precoce flacari
spre destin,
Candoarea m-ar trăda tradițional
Transpirându-mă in zeci de culori
Apuse, acolo spre acoperiș.
editez, în colţ.
înaripez săgeţi de prisos.
scrumiera, arzândă de foi de regrete,
mă scutură de fum.
mă fumez subtil,
şi chiar pot să ard,
pe pod m-aş legaliza mai mult,
să ating ceruri colorate,
iar hârtia să râdă parşiv,
alături de degete telefeonate,
spre prefixuri divine.
zăcutul să ma joace tendeţios,
să mă-nec mâncând
alune sărate de zahăr.
haine, cârpe albe
secerate de mâini negre,
să mă mângâie aprins pe simţuri,
iar eu, să zâmbesc de dor …
zile,
să zic erori nocturne,
naufragiații ar spera la vise apoase.
cântece de singuratate,
să devină imnuri solemne
pentru ființe bipede vorbitoare,
să țip sărind într-un picior
ascultând versuri dedicate șchiopilor.
să vreau dor, și să-mi instige răzbunare
să mă cheme strigând spre infern.
oh, asa-aș trăi necondiționat
departe …
în plină strada,
desenată de dorințe de copii.
mirarea sa fie-un apogeu umblător,
staționând din gând in gând,
să fumez din plictiseli cronice,
boli, menite să râdă sub soare …
de-atunci dorm turcește in mii de culori ale visului nostru:
ințeleg și scrâjelitul degetului menit să amprenteze jocul nuanțelor artificiale ale rasfularii mele
respir dublul inhalării fumului de țigară; țigară topindu-se scrum violet.
învăt să merg in mâini ghidate de colapsuri sentimentale.
văd curcubeul după fiecare gest deplasat al organelor interne din corpul exterior al fiecăruia;
simt fire de păr amestecându-se cu saliva lipicioasă a remușcărilor.
drenez fluide emoționale spre sertare amanetate de dorința supremă.
Aș putea vorbi franțuzeste despre Dumnezeu, iar englezește despre noi
Ghemul vieții din care-și are fiecare topaz al șosetei destinului,
e gata să putrezească;
ciuperca fericirii otrăvește,
răspândește săgeți către paharul cristalin și alunecos al hazardului.
cât despre trăirea ta …
e o simplă încolăcire a fluxului maritim
provenit din glandele salivare ale conștiinței tale.
Gibonul corpului meu pune stăpânire
pe cartonul articulat al nerviilor mei.
zănaticul din mine, din el, adica din nou,
vrea să scrie istoria omenirii pe șoseaua de asfalt
a manualelor îndoctrinate spre clepsidra infinită a becului,
ce n-a auzit de curentul electric,
care a omorât atât de multe bule de apă,
atât de multe răsuflări ale vântului venit din vest.
dinspre civilizație !
Devorez imagini scanate alb-negru ,
iluzii, dansânde pe masa, îmi vor compania.
mă vor haotic, rigid și natural.
m-aș putea îmbăta doar ridicând mana
jos sau sus,
esențial, e să convertesc negru-n culoare
iar albul …
să geamă de unicitate.
Cu vise vis-a-vis de realitate
se-mpletește bulevardul.
Aș intersecta dorințe și minciuni
Patimașe si ursitoare a luminei de la trei.
3 + 4 ar face către mulțime ravagii in domeniul
Curiozităților geografice de deasupra, din nor
De la subsol. Relații metrice mă seacă tangent
Cu dorul din unghiuri.
Cimitirul inocenților
Traducând gesturi incoerente referitoare la incompența de a mă incadra in vreuna din tipologiile rezervate ființei umane, incertitudinea membrelor mele mă îndrumă spre nimic. Un nimic vandalizat de excrementele unicului supraviețuitor al corpului meu indepărtat, absent și pustiit de ecoul serenic al zvâcnirii existențiale… Să țip infinit și iligibil, să inspir monotonie si să expir austeritate ? Să intreb și să continui ? Manifestări repetitive … surse de proclamare ale tribunalului din stânga majoritară. Dreapta, de cele mai multe ori, onorează cu prezența și coordonează făgașul instinctual al întregului guvernat de trăire autistă, resemnare și detașare. Să pot demasca momentul de față, ar fi nevoie de echivalentul evenimetului timpuriu, aparent insignifiant, dintre elevul clasei I si abecedar, eră a hieroglifelor al căror sens va juca un rol colosal in scrierea destinului pe paginile cerate in rosu ale sufletului său.
Recent Comments